ne-am ratacit?

O intrebare?  Cine suntem?
 In noianul asta de exemple de viata cred ca ne-am peirdut identitatea,cine suntem cu adevarat? exista atatea explicatii si poate atatea raspunsuri pentru intrebarea asta,aparent simpla,dar totusi care este diferenta intre noi oamenii,cine face aceasta diferenta? fiecare dintre noi sufera sau se bucura,simte,gusta,ne identificam si in calitati  si in defecte, de ce ne credem unici cand de fapt suntem gemeni cu totii,nici macar nu obervam lucrul asta,dar azi chiar incercam sa ma detasez de problemele cotidiente,nu,sa stau deoparte de scena vietii,si totusi am aflat ca lucrurile care ne unesc tot ele ne despart,ca lumea nu are inceput si nu are sfarsit,ca gustul dulce ramane dulce, si cel amar e tot amar, e posibil sa fim mult mai asemanatori decat diferiti?

Suntem roboti sau suntem ramuri vii,stie fiecare dintre noi solutia salvatoare pentru o zi mai buna,stie cineva care a fost trecutul cand uitam totul atat de repede?Ne repezim sa dam solutii pentru viitor cand noi nu ne-am impacat cu trecutul,cand nu stim sa traim prezentul,, probabil ca mereu vom fii intrebarile vii,iar cu timpul doar intrebarile se vor alege de noi...

exista sau nu exista!

Un fel de,  "a fi sau a nu fi"!, mereu citesc ,ascult, vad,cum lumea incearca sa constientizeze ceva, este adevarat sau nu?, traim intr-un sistem coordonat,robotizat de niste minti care vor sa tina lumea sub control,de loje masonice ,gata sa porneasca un nou razboi pentru a mai decima din populatie?,primesc tot felul de mailuri in care suntem avertizati ca mancam produse nocive,bem niste otravuri,ca s-a declansat un sistem in care omenirea este sortita la pieire ,ca porneste un nou razboi psihologic, in care oamenii vor ajunge sa se epuizeze din dorinta de a supravietuii si pentru a-si asigura un trai cat mai bun,de fapt si dorinta noastra de a avea cat mai multe,cat mai mult confort, toate acestea ar duce de fapt la ruinarea omenirii,,,,hmm,,,stau si ma gandesc o fi ceva adevarat,,poate pentru ca suntem mereu in competitie,mereu nemultumiti,nu stiu cat vor se ne distruga altii cat si noi incercam asta, mereu vrem mai mult,mereu ne dorim lucruri la care nu putem ajunge asa usor,ravnim, vrem,vrem ce este mai bun,si cum se spune "ce este bun ori e pacat ori ingrasa",dar oare cum putem sa ne detasam de ele?, poate ar trebui sa luam putin din teoria budista, din acel "zen" in care oamenii ar fi mai fericiti daca si-ar dori mai putine, un intelept om spunea "ESTE BOGAT CINE ARE NEVOIE DE CAT MAI PUTIN", si atunci oare n-ar trebui sa incercam sa ne detasam ,sa privim dincolo de problemele omenirii, sa vedem ca ce ne dorim avem langa noi, nu stiu,poate ca am fi mai fericti,,,poate ca universul ne-ar ajuta,asa cum se tot vehiculeaza New age filosophy,cum de fapt putem sa cerem universului,si el sa ne asculte cu conditia ca noi sa fim multumiti si sa apreciem ce avem momentan,asa putem avea mai multe,pana la urma nu stiu daca cineva a descoperit elixirul vietii eterne,asa ca ar fi bine sa traim viata asta pe care o avem, dar si asta trebuie traita cu cap,,,timpul trece,,,,,