Am cunoscut-o intr-o intamplare, o intamplare programata daca se poate spune asa, nici nu stiu ce m-a fermecat la inceput la ea,parea ca totul era cum speram,pot sa recunosc cu ceva in plus.Contactul vizual a fost cel care m-a lamurit,vorbisem timp de cateva saptamani doar pe internet,stiam ca de multe ori pe net se pot ascunde alte identitati ,dar nu aveam ce sa pierd,asa ca pana la urma am hotarat chiar sa o intalnesc.Am fost suprins, daca pe net abia ii smulgeam cateva afirmatii,eu incercam de zor sa gasesc cateva subiecte pentru a o descoperi,in momentul cand ne-am vazut amobservat o alta atitudine, modul de a accentua unele cuvinte,zambetul ,gestica,nici nu stiu ce ma surprindea mai mult.Cred ca si ea m-a placut din prima,era degajata si cred ca incerca sa ma incurajeze,recunosc in viata de zi cu zi nu sunt tocami tipul comunicativ,nu cred ca lucruile se pot rezolva prin intermediul vorbelor,unii spun ca sunt rece,dar eu zic ca vorbele spuse la momentul potrivit in situatii potrivite sunt cele mai bune.Dar ea vorbea,si avea un zabet strengaresc,cred ca mai vreau sa o intalnesc.
In cateva sapatamani in care ne-am vazut,am putut sa descopar o fata chiar ok,dar mereu avea un aer misterios,acum radea,apoi brusc se oprea si nu stiu la ce se gandea,parea pierduta undeva,ceva parca o deranja,sau alte ganduri ii napadeau trairile,nu-mi dadeam seama,sa o intreb,nu credeam ca e potrivit,poate o sa-mi zica.
Cu toate ca era mai indrazneata ,parca de multe ori avea unele retineri,am incercat la inceput,si cred ca mi-a si reusit,sa o fac sa se simta sigura,sigura pe sentimentele mele,pe ceea ce eu gandesc si simt.
Au trecut luni,luni in care am inceput sa ne obisnuim unul cu altul, in care recunosc mi-am impus usor usor ritmul meu,este genul persoanei alintate,nu prea ma descurc cu altfel de atitudini de aceea prefer sa le ocolesc,eram sigur ca ea ma iubeste,nu incape indoiala,nu i-am spus niciodata ca o iubesc,consider ca dovezile sunt mai sigure decat aceste vorbe atat de usoare,iubirea cred ca se simte nu se vorbeste,nu se elogiaza ,nu se descrie.Da , ea mi-a zis ca ma iubeste,de fapt in timp ce dormeam mi-a scris pe mana ,te iubesc,am zambit deoarece ea se semnase ,Carmenica,a zambit si ea,bine eram sigur ca poate si-ar fi dorit sa zic si eu,dar ,nu am putut ,si nu pentru ca nu simteam,pur si simplu nu-mi ies astfel de cuvinte.
Un gest care m-a facut sa o iubesc enorm, a fost atunci cand mi-a sarutat mana,nu ma asteptam,nu credeam ca este posibil,dar aunci am putut fi sigur ca este a mea pentru totdeauna.
Stiu ca de multe ori se astepta la gesturi mai tandre,mai dragastoase,dar vreau sa inteleaga ca lucrurile sunt mai pragamtice si ca ar trebui poate sa fie mai stapana pe ea.Tin mult la ea,m-a fermecat din prima,sunt mereu uimit de ea,vreau sa o stie fara sa-si mai puna intrebari,dar cum,dar ce simt,dar ce vreau,daca o iubesc ,sau nu?asta sunt eu,si ma accepta.
M-am casatorit cu ea,si nici n-am cerut-o de sotie,incepusem sa ma obisnuiesc cu stilul nostru de a ne petrece viata,dar se pare ca ea nu era chiar multumita,isi dorea o certitudine ,am observat ca ea a vazut in mine lucurul pe care cei din jur nu-l observasera,ca pot fi stapan pe mine si pe propria viata,ca pot hotari detasat fara intervetia altora,nu ma asteptam la asta,la hotararea ei.S-a intamplat la un suc,vroia neaparat sa iesim la o pizza,ok am zis ,mergem,in timp ce ma gandeam la pizza ,mi-era sete si bausem aproape tot sucul,mi-a spus direct ,auzi,nu vrei macar sa scoatem actele,sau trebuie sa-ti zic vrei sa te insori cu mine?,nici nu stiu cum am baut sucul intr-o secunda,era directa,parca prea directa,ce as fi putut sa zic,nu vreau sa o pierd,si este asa de hotarata,incat am acceptat,si uite asa m-am vazut insurat si scutit de impovarata sarcina de a face eu cererea in casatorie.Asa cum am spus nu sunt omul gesturilor,al cuvintelor dragastoase ,al declaratilor inflacarate,chiar mi se par nepotrivite,am planuri de data aceasta planuri de viitor si datorita ei pot sa-mi creez viata asa cum mi-o doresc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu